Stropi de mare-n părul tău,
Urme de buze pe umărul meu,
Vara trecută îmi spuneai,
Că sunt valul ce îl aşteptai.
Dar apoi nori s-au adunat,
Şi nu ştiu de ce toamna mi te-a furat.
Vântul doar şopteşte acum,
Nu mai e nimeni, eşti singur pe drum.
Şi plouă, plouă, plouă peste inima mea.
Un râu de lacrimi, rămâne-n urma ta.
Iar nouă, nouă, nouă, nouă vieţi de-aş avea,
Le-aş da pe-o vară ca cea în care-ai fost a mea.
Iar e vară dar ai plecat,
Nu pot clădi castele din nisip uscat.
Soarele nu e, s-a pierdut,
Nu mai iese din mare, ca anul trecut.
Si plouă, plouă, plouă, peste inima mea,
Un râu de lacrimi, rămâne-n urma ta.
Iar nouă, nouă, nouă nu ne va mai cânta,
Nicio chitară, pe-o plajă goală, undeva.
